| Țara | România |
| Data/ Durata | Intervenția și schimbările au avut loc în cursul semestrului 2 al anului școlar 2016-2017 |
| Subiectul principal | Diriginta, profesorul care are și sarcini administrative și de consiliere a elevilor și este persoana de contact între școală și familie |
| Vârsta elevilor | 12-13 ani |
| Contextul școlii | Școală publică, cu elevi între 6 și 19 ani; școală de centru într-un oraș mare (peste 300.000 locuitori) în nord-vestul României |
| Scurtă descriere a temei și legătura cu DoE | În clasă a venit o elevă nouă în septembrie 2016. Clasa fusese împreună timp de un an, din clasa a 5-a și comunitatea clasei era destul de bine închegată. Noua elevă avea dificultăți în a se integra în grup și era adesea în dificultate. Părea foarte sensibilă, plângea cu ușurință, iar profesoara a întâmpinat dificultăți în a interacționa cu ea într-o manieră constructivă și a o ajuta să interacționeze cu ceilalți elevi, pentru că era greu de anticipat cum va fi afectată noua elevă. Mama elevei era dispusă să coopereze, pentru că era evident și pentru ea că fiica ei trecea printr-o perioadă dificilă. |
| Descrierea cazului | Întrucât diriginta a parcurs cursul DoE, a decis să încerce tehnica numită „Cutia emoțiilor”. Ea a crezut că această tehnică ar ajuta elevii care sunt afectați de emoțiile și comportamentul nou-venitei să împărtășească sentimentele lor și să aibă șansa de a-și analiza reacțiile emoționale, pentru a învăța cum să le gestioneze.
Diriginta a implicat elevii în pregătirea unei cutii frumos decorate, pe care au plasat-o în sala de clasă. Ea le-a cerut elevilor să scrie mesaje când simțeau nevoia de a împărtăși emoțiile pe care le-au avut, contextul în care au avut acele emoții și explicațiile lor. Când cutia avea mesaje, la ora de dirigenție, profesoara a scos mesajele și le-a citit, invitând clasa să comenteze. La început, noua elevă nu scria mesaje, dar când a văzut că ceilalți fac asta, ea a câștigat încredere și a început să scrie mesaje. Mesajele ei erau în mare parte pozitive. Ceilalți elevi au scris mesaje pozitive despre ea. Pentru a-i încuraja pe elevi să-și împărtășească sentimentele, profesorul a avut ideea de a implica și părinții în acest tip de comunicare, așa că a cerut elevilor să realizeze câte o cutie a emoțiilor și acasă. Prima dată când au luat acasă cutiile, a fost de Ziua Mamei, când au scris mesaje de apreciere față de mamele lor și au exprimat și alte emoții pe care le-au simțit față de părinți. Profesoara a pregătit părinții pentru acest eveniment în cadrul unei ședințe cu părinții pe care a organizat-o. Noua elevă a pregătit, de asemenea, o cutie a emoțiilor pentru acasă și astfel a reușit să-și comunice emoțiile despre viața școlară – și nu numai – mamei ei. Cu ajutorul dirigintei, mama a învățat cum să se ocupe de mesaje, să aloce timp și să verifice cutia emoțiilor împreună cu fiica ei. Profesoara a comunicat frecvent cu mama noii eleve în această perioadă, atât față în față, cât și prin telefon, pentru a o ajuta să gestioneze interacțiunile și, de asemenea, să monitorizeze schimbările pe care mama le-a observat în comportamentul fiicei sale. Efectul combinat al exprimării emoțiilor atât la școală, cât și la domiciliu a dus la rezultate foarte bune pentru nou-venită și restul clasei. Eleva este acum bine adaptată în grup și are o prietenă care o susține. Mama ei este foarte mulțumită de faptul că fiica ei învață să-și exprime și să-și gestioneze emoțiile. Ceilalți părinți sunt, de asemenea, încântați că au câștigat un instrument care le facilitează discuțiile despre emoții cu copiii lor și se simt mai bine pregătiți pentru a face față viitoarelor provocări ale adolescenței. Profesoara este mulțumită că a găsit o modalitate de a implica părinții în susținerea învățării socio-emoționale. |