Studiu de caz 1

Pe măsură ce au avut loc întâlnirile, elevii au început să se implice în activitățile din ce în ce mai familiarizați cu tehnicile.

Profesorul a început să observe implicarea mai mare a elevilor în activități. Aproximativ două luni după începerea implementării, un elev a scris un mesaj în cutia emoțiilor care exprima un disconfort puternic. Neconcordanța a fost explicată într-un mod foarte clar și dramatic. Profesorul a decis să nu citească mesajele din cutie în fața tuturor elevilor ca de obicei, ci să aștepte câteva zile. În acest timp el a decis să vorbească cu consiliul clasei despre acest caz, dar, din păcate, nu a găsit sprijin adecvat. Prin urmare, a decis să transfere subiectul în cadrul lecției prin citirea tuturor mesajelor din cutie. Când s-a întâmplat acest lucru, profesorul și-a dat seama că disconfortul exprimat de acel elev era „ca o oglindă”, de vreme ce restul clasei au început să-și exprime disconfortul general și nevoia de sprijin extern. Profesorul a decis să creeze periodic momente de confruntare deschisă în sala de clasă.

Astfel, în clasă a început să crească încrederea între elevi, dar și încrederea față de profesor. Elevul care a exprimat pentru prima oară disconfortul puternic nu a dorit să se identifice, dar relațiile cu colegii lui de clasă au început să se îmbunătățească. S-a instituit o formă de sprijin între elevi. Tehnicile DoE au permis elevilor să-și îmbunătățească relațiile, au declanșat procese de conștientizare în relația dintre elevi și dintre elevi și profesori și au activat procese de susținere în cadrul clasei.