| Țara | Austria |
| Data/ Durata | Semestrul al doilea, 2016-2017 |
| Subiectul principal | elev |
| Vârsta elevilor | 13-14 ani |
| Contextul școlii | Școală publică, Innsbruck, vestul Austriei
Este o clasă de tranziție pentru migranți și tineri refugiați, care nu sunt gata încă pregătiți să participe la lecții obișnuită și trebuie să treacă mai întâi această clasă de tranziție. |
| Scurtă descriere a temei și legătura cu DoE | Un elev simte că nimeni nu-l place și nu îl înțelege. Ceilalți copii sunt prea gălăgioși și prea agitați, în opinia sa. Profesorii nu știu de ce se simte rău. Uneori ar prefera să se târască și să rămână singur, separat de toți ceilalți. Pe de altă parte, îl întristează că nu are prieteni cu care să vorbească. |
| Descrierea cazului | Elevul este nou în clasă și se află singur în colțul de lectură, plângând liniștit. Nimeni din clasă nu observă acest lucru. Numai când profesorul vede spațiul gol, se uită în jur în sala de clasă și descoperă elevul trist. Când profesorul îl cheamă, elevul stă și lucrează fără chef, trist.
Elevul rămâne neremarcat de cele mai multe ori. Este un copil liniștit, retras. Cel mai frapant lucru despre el este că se află undeva singur în timpul lecțiilor, dar mai ales în timpul pauzelor plângând liniștit. El nu poate spune profesorului sau celorlalți copii de ce plânge atât de des. Prefera să fie singur. Nu ia inițiativa de a vorbi cu alt copil. În munca de grup, nu alege pe nimeni, ci așteaptă să vadă dacă este ales. Nici profesorul, nici colegii de clasă nu știu ce este în neregulă cu el. Folosind tehnica „Cutia emoțiilor”, elevii se simt în largul lor și pot explica ceea ce simt. Elevii învață de asemenea că nu au nevoie să-și reprime sentimentele, ci pot să le împartă cu alții. Această tehnică a oferit ocazia ca acest copil deprimat să se exprime și astfel ceilalți îl puteau înțelege mai bine. A ajutat elevul să se simtă mai integrat în clasă. |
