| Țara | România |
| Data/ Durata | Intervenția și schimbările au avut loc în semestrul 2 al anului școlar 2016-2017 |
| Subiectul principal | Clasa a 10-a |
| Vârsta elevilor | 16-17 ani |
| Contextul școlii | Școala publică, cu elevi de la 6 -19 ani. Școala situată într-un oraș mare (peste 300.000 de locuitori) din nord-vestul României |
| Scurtă descriere a temei și legătura cu DoE | Elevii dintr-o clasă de liceu care întâmpinau dificultăți în interacțiuni, exprimarea și recunoașterea emoțiilor, precum și gestionarea acestora au fost ajutați să-și exprime emoțiile prin utilizarea tehnicii Scaunul fierbinte. |
| Descrierea cazului | Elevii din această clasă nu erau uniți, deși majoritatea fuseseră împreună de un an, iar unii dintre ei au fost în aceeași școală timp de nouă ani. Interesele diferite în privința muzicii, a învățării, a sportului, modei, diferitele stiluri de comunicare au separat clasa în grupuri mici care abia dacă interacționează între ele. Exprimarea emoțiilor a fost văzută ca un lucru pe care îl fac numai plângăcioșii.
Diriginta clasei a urmat cursul Didactica Emoțiilor și a decis să încerce Scaunul fierbinte într-o versiune adaptată. Ea a cerut consilierului școlar (psiholog) să participe la lecția în care a încercat pentru prima dată Scaunul fierbinte pentru cazul în care intervenția specialistului ar fi fost necesară în timpul lecţiei. Profesoara a cerut elevilor să stea în grupuri. Fiecare grup trebuia să fie format din elevi care, în general, se înțelegeau foarte bine, sunt prieteni, care comunică între ei zilnic. La început, profesoara a cerut grupurilor să decidă asupra unui nume cu care doreau să fie identificați ca grup și să spună acest nume celorlalte grupuri. Apoi, a dat fiecărui grup o listă de caracteristici și le-a cerut să aleagă pe cele pe care le-ar folosi ca să se definească pe sine. Apoi, a cerut elevilor să se gândească la fiecare dintre celelalte grupuri, să le caracterizeze și să descrie relațiile grupului lor cu celelalte grupuri. Profesorul a prezentat apoi Scaunul fierbinte, inițiind o discuție cu elevii, pentru a stabili împreună ce credeau despre numele scaunului (pentru că nu vrei să stai pe el, pentru că șezând pe el ai putea să fii criticat de ceilalți etc.). Apoi, purtătorii de cuvânt al fiecărui grup a avut ocazia să meargă în fața clasei, să stea pe scaunul fierbinte și să comunice celorlalți ceea ce au discutat în grupurile lor despre relația lor cu elevii din celelalte grupuri. După ce purtătorul de cuvânt al unui grup a prezentat, celelalte grupuri puteau adresa întrebări de clarificare sau comentarii. În trei cazuri (din cele patru), purtătorii de cuvânt au vorbit mult și nu numai din perspectiva grupului pe care îl reprezentau, ci și din punct de vedere personal și din punctul de vedere al poziției lor în grup și în clasă. Ei reflectau în general modul în care elevii aveau prejudecăți unul față de altul și au exprimat faptul că acest lucru nu este un bun pentru clasa lor concluzionând că toți ar beneficia dacă ar fi dispuși să comunice și să interacționeze mai constructiv unul cu celălalt și să se cunoască mai bine și între grupuri. Concluzia generală a lecției a fost că elevii ar trebui să caute în mod activ oportunități de a se cunoaște reciproc și de a se apropia mai mult, chiar dacă gusturile lor pentru muzică sau sport etc. erau diferite. Intervenția consilierului nu a fost necesară, deoarece, în ciuda unor momente tensionate în timpul lecției, toți elevii au reușit să se controleze. Profesorul a simțit că lecția și-a atins obiectivul de a determina elevii să se gândească profund ca să inițieze interacțiuni în clasă ca grup întreg. |
